Arhiva

Archive for the ‘Carti citite’ Category

‘Coleg de banca’ pentru o clipa cu Mircea Cartarescu

19 Noiembrie 2013 Lasă un comentariu

Mircea_CartarescuStii momentele acelea cand simti ca nu traiesti degeaba? Asa m-am simtit astazi, dupa ce l-am ascultat pe Mircea Cartarescu, care a participat la lansarea unui proiect drag mie – Biblioteca Digitala Vodafone. Cartarescu a vorbit despre revolutia tehnologica, Facebook, Twitter, viata de scriitor, carti, modul de a lectura si ce inseamna trecerea cartilor pe format digital. Cateva declaratii misto:

– mi-au displacut intotdeauna fumurile, fasoanele, aroganta si morga celor care se numesc de multe ori artisti sau scriitori. Eu nu folosesc acest termen pentru mine. Ma consider un om simplu care incearca sa inteleaga de ce e pe lume, ce se intampla cu el, ce se intampla cu toti ceilalti si in ultimii ani am incercat sa inteleg si lucrul cel mai de neinteles de pe lume – ce se intampla cu natiunea noastra. Cu cat meditezi mai mult asupra acestui fapt, cu atat intelegi mai putin, dar asta este cu toata alta poveste. Citește mai mult…

Anunțuri

De prin carti: „Despre eroi si morminte” – Ernesto Sabato

27 Iunie 2013 1 comentariu

Ernesto Sabato

‘Fiindca nu-s de ajuns oasele si carnea, isi zicea el, ca sa plamadesti un chip, si de asta e infinit mai putin fizic decat trupul: chipul se defineste prin privire, rictusul gurii, cute, prin tot ansamblul de atribute subtile prin care sufletul se dezvaluie prin mijlocirea carnii. Din pricina asta, chiar in clipa in care cineva moare, trupul i se preface brusc in ceva diferit incat am putea spune ‘ nu mai seamana’, in ciuda faptului ca e alcatuit din aceleasi oase si aceeasi materie ca o clipa inainte, o clipa inainte de acel moment misterios cand sufletul paraseste trupul, iar acesta ramane fara viata, ca o casa din care pleaca pentru totdeauna cei care au locuit si, mai cu seama, au suferit si s-au iubit acolo. Caci nu peretii, nici tavanul, si nici inaltimea nu imprima personalitate casei, ci fiintele care o insufletesc cu vorbele lor, cu rasetele, iubirile si ura lor, fiinte care o impregneaza cu ceva imaterial, dar patrunzator, cu ceva la fel de diafan ca surasul de pe un chip….’ „Despre eroi si morminte”, de Ernesto Sabatovia Giftbooks.ro.

Cat de adevarat si cat de dureros, in acelasi timp, sa-mi aduc aminte chipul stins al mamaitei mele, in odaia casei de la tara, intinsa in sicriu si inconjurata de satenii veniti s-o conduca pe ultimul drum. Un chip atat de gol si parasit de vocea care se rastea autoritar in aceeasi masura la tataia, dar si la porcii sau pasarile din ograda. De minunea de a reusi sa faca din orice lucru marunt, ca prasitul sau culesul buruienii pentru lighioane, un moment de neuitat.

Cine a vazut cum se stinge un chip iubit stie ca sufletul exista si spera din toata fiinta ca undeva, candva il va reintalni!

Imagini la ora unsprezece – Norman Spinrad

25 Iunie 2013 1 comentariu

normanNiste teroristi ecologici pun stapanire pe un post TV obscur, sfarsesc prin a avea audienta mondiala, dar si prin a deveni ei insisi oastatici ai mass-media si ai show-ului televizat.

Iata si un fragment interesant:

‘Insa ei nu aveau sa moara pentru a salva planeta sau plutonul ori pentru a castiga razboiul. Aveau sa moara doar fiindca oameni mai destepti si mai nemilosi si mult mai cinici decat ar fi putut ei vreodata le indusesera ideea ca trebuie sa o faca pentru a da bine la televizor.

Pentru a da bine pe sticla. Carl nu vedea alt motiv. Pentru a da bine pe sticla. Isi amintise ca vazuse un baietandru pe o targa, cu tot ce avea mai jos de curea transformat in carne de hamburger, tinandu-si firea in fata unei amarite de camere TV si raspunzand la intrebarile reporterului pana cand murise dand bine pe sticla. Carl pur si simplu nu reusea sa priceapa. Si spera sa nici nu reauseasca vreodata.’

O carte cam lunga (490 de pagini), dar pe care personal nu regret ca am citit-o (multumesc Dan) si pe care v-o recomand. Un review cam in aceeasi nota puteti gasi si aici.

Categorii:Carti citite

Din carti: ‘Vorbitor in numele mortilor’, de Orson Scott Card

2 Septembrie 2012 Lasă un comentariu

Doua pasaje de care nu ar strica sa-mi mai aduc aminte uneori din cartea – Vorbitor in numele mortilor, de Orson Scott Card:

Cat de neasteptat regasim in noi trupul lui Dumnezeu, chiar in clipa cand credem ca suntem alcatuiti numai din tarana!

– Cand cunosti pe cineva cu adevarat nu-l poti uri.

– Sau poate ca nu poti cunoaste bine pe cineva decat dupa ce lasi ura deoparte.

– Asta-i paradox circular? (…)

Hic et nunc

27 August 2012 Lasă un comentariu

Iadul e in acum si aici. La fel si raiul. Inceteaza sa-ti mai faci griji din pricina iadului si sa mai visezi la rai, caci sunt amandoua cuprinse chiar inauntrul clipei de-acum. De fiecare data cand ne indragostim, ne inaltam in rai. De fiecare data cand uram, pizmuim sau ne infruntam cu cineva, ne rostogolim drept in flacarile iadului – Elif Shafak – Cele patruzeci de legi ale iubirii

As adauga ca a trai in acum nu inseamna a nu crede in mai tarziu. Si totusi, ce greu este sa traiesti in acum. A trai, cred eu, inseamna in primul rand sa fii cat mai constient de tine in tot ceea ce ti se intampla.

V-ati uitat vreodata inapoi in timp incercand sa puneti cap la cap clipele pe care va amintiti ca le-ati trait? E drept ca stau prost cu memoria, dar parca am trait al dracului de putin pentru anii la care am ajuns.

Categorii:Carti citite, Personal